Ma simt nevoie sa scriu asta,cu toate ca sunt constient
ca nu o sa iasa bine, ca sentimentele unor persoane
o sa iasa s(h)ifonate. Nu ca asta ar mai conta acum,
m-am saturat sa vorbesc singur.Deci sa incepem asadar
prin prezentarea situatiei, 2 ani pierduti, dorinta
mea de mai mult, nevoia de a aveam pe cineva aproape,
zilele in care vorbesc singur(ma mai asculta pisica
cateodata, nu ca ar intelege ceva).Poate sunt eu de vina,
poate ca cer prea mult ( pula mea am cerut macar sa comunice).
Oricum cei care cunosc situatia au inteles despre ce e vorba
si probabil au inteles si de ce fac asta. Se intampla des ca
intr-o relatie "ea" sa tot vorbeasca de sinucidere?
Oricum, mai am si eu momente cand tot aberez ca traiesc degeaba,
dar asta nu inseamna ca ma duc sa imi tai venele,capu,pula sau
mai stiu eu ce alta parte a corpului pt ca vreau sa mor. Spun asta
pentru simplul fapt ca numai vad nici un tel in viata,si atata timp
cat ea nu mi-l ofera si vobeste intr-una despre sinuciere si despre
parasirea acestei lumii(dc se adevereste ca ea e extraterestru ok my bad)
oare relatia asta nu-mi face mai mult rau decat bine? Si cum incerc eu
sa-mi revin dupa un soc survenit in urma unui deces , ascultand o copila
care se plange ,careia at cand ii zic ca totul o sa fie bine ea continua
sa abereze ca o sa moara? Prefer sa postez toate astea aici
pentru ca am incercat sa vorbesc cu ea, e ca si cum as incerca sa-mi
confing pisica ca e crocodil. Astept si ceva pareri, prefer sa le
scrieti aici, o sa v-a fie mai usor,si voua si mie. Termin cu un
mesaj dresat unor prieteni(sa tiu ei nu treuie sa-i numesc) :
incercati sa v-a maturiati, dc ati fost ratati odata(aman2 ati fost, calm)
nu inseamna ca acum trebuie sa v-a comportati ca niste idioti(taci draq ca sti
ca asa e). BAFTA